Adeseori îi întreb pe părinți cum și-ar dori să fie copiii lor atunci când vor fi mari. Răspunsurile se încadrează aproape invariabil în gama: „descurcăreț”, „hotărât”, „independent”, „sigur pe el”.
La întrebarea „Cum vă doriți să fie copilul dvs. acum?”, răspunsul vine adeseori: „elev bun, cuminte, cu note mari”. Nu întotdeauna însă „elevul cuminte, cu note mari” devine adultul „descurcăreț”, „hotărât”, „independent”, „sigur pe el”.
Cheia este inteligența emoțională ...Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirmă în mod hotărât că inteligența emoțională și abilitatea de a stabili relaţii cu cei din jur reprezintă principalul factor de predicție privind reușita în viață.
Pentru părinți, notele foarte bune și premiile școlare sunt probabil principala garanție pentru succesul în viață al copilului.
E drept, performanța școlară este binevenită, dar nici pe de parte suficientă. Ba mai mult, statisticile ne arată că mulți dintre foștii elevi, nici pe departe străluciți, sunt astăzi adulți realizați atât în plan profesional cât și personal.
Pentru o dezvoltare cât mai armonioasă, este bine să ai grijă deopotrivă de mintea și emoțiile copilului tău. Dacă notele și performanța academică ne dau măsura minții, cum ne putem da seama că avem copii inteligenți emoțional?
• este conștient de emoțiile sale și vorbește liber despre ele;
• recunoaște emoțiile celor din jurul său;
• comunică ușor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
• știe să spună NU fară să îi rănească pe ceilalți;
• are un bun management al emoțiilor negative (de pildă, nu face crize de furie atunci când ai casa plină de musafiri);
• are comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori și nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă;
• are bine dezvoltat sistemul motivațional – de pildă, nu face unele activități doar pentru că i-ai cerut tu să le facă sau doar cât stai lângă el și îl supraveghezi, ci le face pentru că a înțeles că sunt utile pentru propria dezvoltare și îi oferă beneficii;
• este sigur pe el în majoritatea situațiilor, iar atunci când simte că nu se descurcă, cere ajutorul;
• se adaptează rapid la situații/ persoane noi;
• nu îi este teama să pună întrebări sau să își afirme preferințele;
• are prieteni cu care se relaxează dar de la care deopotrivă învață modele noi de comportament.
De ce este atât de important pentru copil să aibă prieteni? Pentru că prietenii sunt:
• resurse emoţionale pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cercetătorii arata că perioada de timp în care râdem, zâmbim, vorbim este mult mai mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai puțin. În aceste momente de relaxare se descarcă în organism anumite substanţe chimice – endorfine, care întăresc sistemul imunitar și creează o stare de bine.
• sursă - tampon față de efectele negative ale unor evenimente precum: conflicte în familie, divorț, probleme școlare. În aceste situații copiii se distanțează puțin de familie și apelează la prieteni pentru a obține suportul emoțional necesar.
• resursă de învățare în situații pe care copilul nu știe cum să le rezolve. Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci când nu știu ce să facă sau pot cere în mod direct ajutorul acestuia.
Perioada optimă de învățare a abilitaților emoționale, și deci de dezvoltare a inteligenței emoționale, este dată chiar de primi ani din viața copilului nostru; astfel, perioada preșcolarității este esențială, deoarece atunci învață copiii vocabularul emoțiilor, asocierea dintre emoții și contextele de viață, exprimarea facială a emoțiilor (de pildă, învață să decodifice o frunte încruntată că fiind semn de îngrijorare sau supărare, un zâmbet ca semn al bucuriei etc.), modalități de reacție la emoțiile celor din jur.
Părinții sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilitaților emoționale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emoții în familie, prin reacțiile și răspunsul comportamental la emoțiile copilului și prin crearea de contexte în care se vorbește despre emoții.
De exemplu, un părinte care ridică tonul atunci când este nemulțumit de ceva, îl vă învață pe copil (prin modelare comportamentală) să ridice tonul în prima situație mai dificilă; într-o familie în care nu se vorbește deschis depre emoții și nimeni nu arată ceea ce simte, copilul învață că a-ți exprima emoțiile și a vorbi despre ele este neadecvat sau chiar semn de slăbiciune.
Sunt studii de specialitate care arată că exprimarea emoțiilor pozitive față de copii este un predictor pentru abilitățile empatice ale copiilor și buna funcționarea socială a acestora în clasele primare.
• Utilizează mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor păreri, emoții, dorințe (de exemplu, în loc de „m-ai supărat” poți spune „mă supară faptul că nu îmi răspunzi atunci când te strig”).
• Oferă copilului posibilitatea de a alege între două sau mai multe alternative. Aceasta este o foarte bună metodă de a-l învață pe copil să ia singur decizii. Creează contexte în care copilul poate să ia singur decizii.
• Rezolvă probleme împreună cu copilul, fii atent la ceea ce simte și gândește, la reacțiile tale emoționale; notează impreună cu copilul alternative de soluționare.
• Aplică consecventă în regulile de reglementare a comportamentului copilului.
• Încurajează copilul să analizeze critic o situație și să anticipeze consecințele propriilor sale comportamente.
• Ignoră aspectele minore pentru diminuarea conflictelor.
• Încurajează și laudă permanent comportamentele dezirabile ale copilului; el are nevoie să-și dezvolte încrederea în sine și în propriile competențe și abilitați.
Și nu uita, ești primul și cel mai important reper în viața copilului tău. De la tine învață tipare de reacție și comportament, care sunt lucrurile esențiale în viață și cât este de important să ne valorizăm și să ne respectăm, pe noi și pe cei din jurul nostru.
Inteligența emoțională este capacitatea:- De a simți sentimentele (frică, bucurie, furie, tristețe) și senzațiile sale corporale (tensiune, destindere, prospețime, căldură, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi conștient de toate aceste senzații și sentimente;
- De a le exprima
- De a le identifica
- De a le comunica cuiva
- De a controla și a amână impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
- De a recunoaște ce depinde de sine și ce aparține celuilalt
- De a integra nevoile sale în comportamente coerente adaptandu-le realității exterioare
- De a observa și de a ghici sentimentele și nevoile celorlalți (intuiție) pentru a dezvolta relații mai armonioase bazate pe recunoaștere reciproca.
Sursă: la-psiholog.ro
Link: https://www.la-psiholog.ro/info/un-copil-inteligent-emotional