Să porți o nouă ființă în pântecele tău este grozav, dar nu ușor. Trebuie să faci față nu numai „avalanșei” schimbărilor fizice, ci și cu tot felul de schimbări psihologice. Din păcate, este obișnuit ca femeile însărcinate să se confrunte cu tot felul de îndoieli și temeri, dar în unele cazuri, acestea pot fi mai grave decât ar trebui să fie și ar trebui tratate cu seriozitate. Cea mai bună soluție pentru a le face față și a le face să dispară sau măcar să se îmbunătățească este să ceri ajutorul unui psiholog.
Ai grija! Nu ignora problemele psihologice ale sarcinii, deoarece acestea ne pot afecta negativ nu numai pe noi, ci si pe bebe.
În general, psihologii cred că femeile care au suferit de depresie înainte de sarcină prezintă un risc mai mare ca afecțiunea să revină după sarcină.
Desigur, nu ar trebui să vă grăbiți să puneți un diagnostic de depresie sau panică. Prin urmare, este destul de natural să aveți așa-numitele schimbări de dispoziție în timpul sarcinii. Ele dovedesc că schimbările hormonale care au loc în corpul nostru sunt importante și continuă după naștere.
Cu toate acestea, există anumite semne care ne îngrijorează și ar trebui trimise la un psiholog.
• Ești tristă și fără speranță
• Ești copleșită de gânduri negative (despre tine, sarcina ta, oamenii din jurul tău).
• Nu dormi bine
• Pierderea poftei de mâncare
• Nu te mai bucuri de nimic, nici măcar de lucrurile de care te bucurai înainte.
Un studiu recent a constatat că aproape 2/3 dintre femeile care au avut depresie în timpul sarcinii au dezvoltat o formă mai severă de depresie postpartum. În plus, autorii studiului au constatat că femeile care sunt deprimate în timpul sarcinii pot dezvolta și alte afecțiuni, precum diabetul gestațional și probleme legate de funcționarea sistemului imunitar (risc de infecții, viruși etc.). Din păcate, multe femei se învinuiesc pentru că suferă de depresie și le este rușine să caute ajutor de la un psiholog. O astfel de atitudine este nesănătoasă! Viitoarele mămici nu trebuie învinuite pentru depresie!
De asemenea, legat de acest aspect, să știi că nu ești singura cu o astfel de problemă (aproximativ 20% dintre gravide constată că suferă de depresie). Nu vă fie teamă să cereți ajutor familiei, partenerului, prietenilor și, mai ales, profesioniștilor. În plus, este indicat să începeți tratamentul cât mai curând posibil, nu numai pentru a reduce simptomele neplăcute ale depresiei, ci și pentru a preveni agravarea depresiei și afectarea cursului sarcinii și al nașterii.
Psihologii spun că depresia și anxietatea sunt strâns legate.
Sigur, este firesc să te întrebi ce se vă întâmpla cu tine și bebelușul tău, dar dacă devine o obsesie, mergi la un psiholog pentru că ar putea fi o problemă psihologică mai gravă. A sosit momentul să ceri ajutor.
La fel că depresia, anxietatea poate, de asemenea, predispune viitoarele mame să dezvolte o varietate de tulburări, inclusiv un sistem imunitar slab. Unele studii recente au sugerat chiar că problemele imune ale unei mame pot fi transmise copilului ei. S-a demonstrat că bebelușii ale căror mame erau deprimate/anxioase în timpul testului nu au răspuns la fel de bine că cei ale căror mame au fost relaxate. Nu uitați să luați în considerare următoarele aspecte.
• Viitoarele mame răspund bine la terapie și tratamente anti-anxietate atunci când se simt responsabile pentru copilul lor.
• Dacă nu îți tratezi anxietatea la timp, te vei confrunta deseori cu atacuri de panică și tristețe după naștere, care nu te vor ajuta deloc pe tine sau pe copilul tău.
După cum am menționat mai devreme, în timpul sarcinii, echilibrul hormonal se modifică drastic. Că urmare, sensibilitatea crește, sentimentele și emoțiile se intensifică. Nu este neobișnuit să plângi când vezi lucruri pentru bebeluși, pui de animale sau bebeluși pe stradă.
Cu toate acestea, dacă îți dorești să plângi des fără un motiv întemeiat, dacă nu te oprești din plâns atunci când începi să plângi sau dacă simți o tristețe profundă sau deznădejde, ar trebui să ceri ajutor de la un profesionist în domeniul sănătății mintale. În cele mai multe cazuri, poate fi o problemă psihologică mai complexă decât simplele schimbări de dispoziție tipice sarcinii. Nu ezitați și cereți ajutor de la un psiholog care să vă ajute să depășiți mai ușor această problemă.
Teama față de sarcină și față de nașterea propriu-zisă sunt ceva normal. Astfel, se poate întâmpla ca și femeile optimiste să aibă momente de îngrijorare față de cum se vor simți pe parcursul sarcinii, față de cum vor reuși să facă față sarcinii și față de naștere. Dar pentru unele femei, această teama poate fi exagerată. Experții numesc această teamă tocofobie. Aceasta este o problemă psihologică de neignorat, numai un specialist fiind capabil să pună un asemenea diagnostic. Uneori, din cauza ei, femeile aleg să întrerupă sarcina sau să insiste să nască prin cezariană. Tocofobia poate fi de două feluri. Cea primară se întâlnește la femeile ce sunt însărcinate pentru prima dată și constă într-o teamă execesivă față de sarcină și de naștere. Există și un alt tip de tocofobie, numită secundară, ce se manifestă la femeile ce nu sunt la prima sarcină și care se tem de o naștere traumatizantă. Să vedem ce ne-ar putea face să ne temem atât de mult de sarcină și de naștere:
• Simptomele din sarcină
• Probabilitatea de a pierde sarcina
• Incertitudinea cu privire la evoluția sarcinii
• Teama că nu suntem în grija unor buni profesioniști
• Teama de durerile nașterii
• Teama că bebelușul ar putea păți ceva în timpul sarcinii sau la naștere
• Teama ca noi înșine să pățim ceva în timpul sarcinii sau la naștere
• Teama de a muri la naștere sau ca bebelușul să se nască mort
• Frica de a fi singure și de nu avea sprijinul nimănui
Cele mai predispuse de a dezvolta tocofobie sunt de obicei femeile care suferă de depresie și anxietate, cele care au mai avut experiențe traumatizante legate de medici, spitale etc., cele care au avut o naștere grea, cele ce au pierdut o sarcină etc..
În plus, și cele care sunt obsedate de ideea că trebuie să pară mereu puternice și capabile să dețină controlul pot fi mai supuse riscului de a se confrunta cu această problemă psihologică serioasă.
Esențial este ca, în cazul în care observăm că suntem extrem de speriate de sarcină și de naștere, să cerem neapărat ajutorul unui psiholog, întrucât frica aceasta poate avea consecințe negative precum:
• Vom fi mai supuse riscului de a naște prematur
• Vom fi mai tentate să insistăm asupra ideii de a naște prin cezariană, fără să ținem cont de alte alternative
• Vom fi tentate să apelăm mai des la medicamente de sinteză pe timpul sarcinii, în ideea că așa ne vom proteja mai bine și că ne vom proteja și bebelușul
• Vom fi mai predispuse riscului de a avea depresie și alte tulburări nervoase după ce vom naște.
Cu alte cuvinte, tocofobia trebuie tratată cu maximă seriozitate, indiferent dacă vom opta pentru o terapie individuală sau pentru una efectuată în cadrul unor grupuri. În plus, putem să beneficiem și de sprijinul unor specialiști, care să ne explice clar ce se întâmplă pe parcursul sarcinii, ce urmează să se întâmple la naștere și să discute cu noi despre metodele de naștere care ni s-ar potrivi cel mai bine.