Ca părinte, e firesc să vrei să oferi copilului ce e mai bun, să aveţi o relaţie fără cusur şi să decurgă totul ca în filme. Vrei să fii un părinte perfect.
Însă micile neconcordante şi greşeli sunt inevitabile, chiar şi părinţii mai greşesc uneori. Dar nu e în regulă să găseşti permanent motive pentru a te învinovăţi.
Există câteva lucruri simple pe care să le faci – dacă vrei să fii un părinte excelent, iar parentingul va deveni o experienţă frumoasă, relaxată, cu amintiri plăcute, de care să te poţi bucura… fără să cauţi mereu cheia perfecţiunii.
Când cauţi armonia în familie, aminteşte-ţi că armonia înseamnă echilibru. Orice decizie ai lua, nu te grăbi. Trece-o mai întâi prin filtrul inimii şi vezi cum o poţi aplica – păstrând echilibrul.
Când îţi menajezi excesiv copilul, îi limitezi independenţa. Lasă-l să îşi strângă singur lucrurile, să facă mici activităţi casnice, să se îmbrace singur.
Pe lângă independenţă, îi oferi şi şansa să devină responsabil şi să îşi crească stima de sine. Poate tu crezi că îl ajuţi, însă copilul vede totul ca pe o limitare. Nu-i tăia aripile, lasă-l să încerce, să greşească, să înveţe şi să experimenteze. Să se cunoască. E un prim punct de la care pleacă parentingul pozitiv.
Un copil extraordinar este semnul că şi tu eşti un părinte excelent.
Nu încerca să faci totul perfect, să repari totul, să fie armonie cu orice preţ. Nu ascunde gunoiul sub preş.
Oferă-i copilului tău şansa de a-și găsi propriile soluții. Îl ajuţi să conştientizeze probleme şi apoi îl susţii să găsească cea mai bună soluţie.
Îi permiţi să îţi arate cum ar face şi el. Iată un pas important în procesul parentingului reuşit. Îţi înveţi copilul cu independenţa, curajul , asumarea greşelilor şi soluţionarea lor.
În plus, vei creşte un copil care nu va aştepta să faci tu totul.
Să ştii că pedeapsa este doar o formă prin care vrei să îţi demonstrezi autoritatea.
Însă asta nu va rezolva problemele din relaţia ta cu copilul. Pedeapsa îl învaţă pe copil să se teamă şi să nu repete, poate, anumite situaţii. Însă nu înseamnă că a înţeles unde e problema, el înţelege că ai ales să îl pedepseşti fără să îi explici de ce şi, cel mai important, fără să îi explici ce înseamnă faptele sale şi cum e corect.
Crezi că interzicerea de a petrece timp cu prietenii lui îl vor face să înţeleagă cu ce a greşit? Nu. Va şti doar că te-ai supărat pentru ce a făcut, nu şi de ce, şi ţi se va supune din teamă.
Cu trecerea timpului – şi înaintarea în vârstă, nu va face decât să se ascundă de tine. Nu uita: pedeapsa nu înseamnă disciplina. Alege să îl disciplinezi, să comunici cu el, să îi explici efectul faptelor sale. Nu să îl critici.
Un părinte excelent nu îşi critică niciodată copilul. Poate ţi se pare că sună absurd, mulţi părinţi consideră critica un element esenţial în educarea sănătoasă a copilului, însă nu obţin decât contrariul. Când îţi critici copilul, critici tot ceea ce l-ai învăţat şi i-ai insuflat chiar tu – conştient sau inconştient.
Critica îi spune copilului că nu e ceea ce trebuie, că eşti dezamăgită de el, că nu face lucrurile bine.
Gândeşte-te de câte ori nu i-ai spus chiar tu aceste cuvinte. El nu a înţeles cum şi de ce a greşit, nici cum ar putea face lucrurile altfel.
A înţeles doar că nu face nimic bine şi că, prin comparaţiile oferite de tine, alţii sunt mult mai buni.
Ştii ce înseamnă asta? Un copil cu stimă de sine scăzută, lipsit de încredere în propriile forţe, care va fi dependent de confirmările celorlalţi şi va trece din eşec în eşec.
Dacă vrei să fii un părinte excelent, alege să transformi critica în discuţii între patru ochi, calme, în care să-i explici că există şi alte variante prin care ar putea proceda data viitoare.
Chiar dacă programul e aglomerat, timpul petrecut împreună e din ce în ce mai redus, iar nevoile financiare cresc, copilul trebuie să petreacă timp cu părinţii lui. Când lucram cu copiii, am cunoscut familii care se despărţeau de copii la 07:30 dimineaţa şi se revedeau după ora 21:00.
Nu mai era timp decât pentru somn. Iar weekendurile erau prea scurte.
Petrece timp cu copilul tău, nu îl recompensa cu vacante scumpe şi ieşiri la shopping în weekenduri. Nu îl recompensa cu cadouri. Copilul va aprecia de o mie de ori mai mult timpul petrecut cu tine…decât tableta de ultima generaţie.
Ştiu, o să te grăbeşti să mă contrazici, dar gândeşte-te şi că toate nevoile lui materiale vin, la un moment dat, din marea nevoie de a umple un gol: emoţional, al timpului petrecut singur, departe de tine.
Unii părinţi stau acasă, permanent în preajma copiilor, însă nu petrec timp efectiv cu ei.
Să petreci timp cu copilul tău înseamnă să vă implicaţi în activităţi comune, nu doar să fiţi în aceeaşi cameră. Timpul oferit celui mic te face un părinte excelent, nu ceea ce îi poţi oferi prin absenţa ta.
Expune-i trei dintre limitele tale şi vezi care sunt şi trei dintre limitele lui. Încercaţi să le respectaţi reciproc. Doar pentru că e copil, nu înseamnă că trebuie să treci peste intimitatea lui.
Puterea exemplului îl va ajuta şi pe el să înţeleagă ce înseamnă respectarea limitelor tale, să le accepte şi să le respecte. Limitele vă vor ajuta să aveţi o mai bună comunicare şi o relaţie mai sănătoasă.
Îţi recomand jocul de inteligenta emoţională EQ Game, perfect pentru timpul petrecut cu familia. Te va ajuta să îţi cunoşti copilul şi să vezi cum poţi comunica mai bine cu acesta. O familie sudată este o familie care comunică deschis, în care problemele se rezolva împreună. Aruncă un ochi aici.
Când îi oferi copilului tău încredere, el ştie că nu are de ce să se ascundă de tine şi de ce să te mintă. Te va privi ca pe o mamă excelentă, care nu îl verifica la orice pas, care îi permite să exploreze, să încerce, să greşească şi să se perfecţioneze pentru ocaziile viitoare.
Poate fi mic, dar copilul simte întotdeauna când ai încredere în el şi când îi sădeşti îndoiala în suflet. Simplul fapt că îi spui,,dacă vei lua notă bună la test, te voi duce în vacanţă în locul X’’, înseamnă că încerci să îi oferi un reper, o motivaţie falsă pentru care să ia o notă bună. Îi arăţi că îţi e teamă că ar putea să nu se ridice la aşteptările tale.
Da. Te-ai gândit vreodată că asta simte un copil?
Îţi spun din experienţa lucrului cu copiii… că se întâmpla adesea aşa. Alege să fii un părinte excelent – care crede că are un copil excelent.
Foarte mulţi părinţi iau decizii în locul copiilor. Nici nu contează ce vor copiii, ei sunt prea mici, nu poţi asculta copilul. Trebuie să fii responsabil şi să alegi cum e mai bine pentru el. Fals. E esenţial să aveţi 10 minute zilnic, în care să discutaţi despre ce îi place, ce şi-ar dori să facă, să îi oferi posibilitatea să participe la anumite cursuri, nu să îşi împartă timpul exclusiv între şcoală, casa şi ceea ce ai vrea tu să facă.
Un părinte excelent este un părinte care are un copil fericit. E responsabilitatea ta să îi pui zilnic măcar 3 întrebări prin care să îl descoperi, să afli ce simte, ce îi palce, ce îl nemulţumeşte, ce ar vrea să schimbe, ce şi-ar dori.
Sunt sigură că ai grijă să fie sănătos, curat, să aibă rezultate bune la şcoală, să respecte regulile…însă cu inteligenţa emoţională cum rămâne?
Ea e cârligul care îl prinde pe copilul tău de o viaţă de succes.
Dincolo de toată pregătirea oferită, inteligenţa emoţională este cea care face diferenţa între copiii care reuşesc şi cei care se luptă permanent. Îţi sugerez să accesezi ghidul complet de inteligenţă emoţională pentru copii.
Refuză sarcinile extra, măcar din când în când, refuza orele peste program şi lasă baltă toate treburile neterminate din casă. Amână orice alte lucruri programate şi ia-ţi timp pentru tine. Ai nevoie să te odihneşti, să îţi aminteşti să nu permiţi societăţii să te transforme într-un robot, să te bucuri de ceea ce ai nevoie şi tu.
Te întrebi cu ce te face un părinte excelent lecţia lui NU? Un părinte excelent este acela care înţelege că perfecţiunea e un mit, iar starea lui de bine şi echilibru se transmite direct copilului. În plus, puterea exemplului îl învaţă şi pe cel mic să îşi seteze limite şi să înţeleagă altfel noţiunea de libertate.
Lucrurile mici, ca acesta, sunt adesea ignorate, însă ele fac detaliul unui parenting reuşit. Când înţelegem relaţia cauză-efect, înţelegem exact ce trebuie să facem mai departe. Un părinte excelent este cel care îşi tratează copilul cu încredere, respect, iubire şi care îşi găseşte timpul necesar şi cuvintele potrivite pentru o comunicare deschisă şi sinceră.
Sursă:tikaboo